N as fi putut scrie mai bine decat ai facut o tu...Mos Cruceanu ramane viu intr un timp improbabil, amestecat cu aroma copilariei si cu aminitrea timpului trecut....

Mariana Pop, mi au placut f mult articolele d voastra.Va rog mult , daca vreti bineinteles sa va inscrieti pe pagina creata de mine pe Fbook "Adjud, orasul copilariei mele".Mi ar place sa scrieti articole acolo.F frumos povestit.Multumesc .

Vă foarte mulțumesc pentru apreciere și pentru invitație. Cu drag accept.

Dar cine il poate uita pe Mos Cruceanu? Si alvita lui lipicioasa si cu siguranta mai buna decat nuga vanduta la Paris? Inghetata lui cu gust de vanilie adevarata pe care nu o scotea din congelator dimineata ca sa o vanda ci era 'batuta' pe gheata pana prindea consistenta aia stiuta de el. Se oprea cu ghereta lui, undeva pe strada mare, la coltul cu libraria...Din cate imi amintesc, toneta avea doua roti si el o impingea. Ce amintiri!

Multumesc pt intrarea in grupul nostru, Maricicu lui nea Florica,sunt onorata....continuati sa scrieti..;aveti talent

Cu mare drag am aderat la grup și sper ca gândul meu bun să aducă ceva bucurie și lacrimi tuturor "copiilor" membri.

Vă mulțumesc pentru toate vorbele și amintirile frumoase despre tatăl meu, și despre frumoasa meserie pe care mi-a lăsato moștenire, și vă promit că în scurt timp, toneta va fi în Adjud, acolo unde este locul. Cu respect pentru toți Adjudeni.

L-am prins pe mos Cruceanu in anii 70, pina la pranz pe stara Mare, linga cofetarie, apoi dupa amiaza in parcul de la Casa de Cultura, aveam 5 ani.... Cred ca era inalt, sau asa il vedeam eu, brunet si avea o alunita pe obraz, parul pieptanat pete cap? Mai avea halvita, ciubuc si ardei ( 2 sortimente de ciubuc)