Zi urâtă, ploioasă, undeva pe Valea Bicazului. De mult visam să devin și eu pionier, dovada că m-am făcut mare și am intrat în rândul lumii. O clasă cu un an mai mare decât noi ne-a luat sub aripa ocrotitoare și a început pregătirile pentru a ne face și pe noi, încă Șoimi ai Patriei, Pionieri. Eram de-acum în clasa a doua. Bătrâni..
Am făcut înainte de festivitatea de pionierizare o escală la Stejarul din Borzești. Știți povestea lui Mitruț?! Bietul copil, cel ce se juca cu prietenii săi răzeși și a fost surprins în stejar de către tătarii invadatori. Cel ce a fost spânzurat în joacă de către Ștefăniță și pentru că era pui de parte combatantă, a fost străpuns de săgeata hanului.
Un an mai târziu, excursie organizată de școala, Mărăști-Mărășești-Oituz. Ați auzit de Măriuca din Haret?! Altă nefericită făptură, ucisă de germani de astă dată pentru că nu găsise altceva mai bun de făcut, decât să se suie în copaci și să transmită armatei române informații cu privire la amplasarea trupelor fasciste. Ați mai pomenit așa ceva?! Straniu este că această povestire, presupunând că este adevarată, ar fi trebuit să onoreze armata română și să aducă prinos de recunoștință civililor patrioți, chiar copii fiind. Ați văzut monumentul dedicat Măriucăi? Este un bust al fetei în curtea școlii din Haret. Uitându-mă la ea, la bustul ei, cu mare atenție la bustul ei, observ că Măriuca nu mai era de ceva vreme un copil. Se naște în mintea mea îndoiala. Ce caută Măriuca la război?!“Pe aici nu se trece!” Încercați pe la Jimbolia!….Scris cu vopsea sub legendara expresie. Am aflat cine a scris mizeria asta, dar nu spui.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu