Mamalor plânge. Plânge-ncet. Ea trebuie să-i spună micuțului ei fiu, că Gogu-i dus de-acasă. Nu-i drept! E-a treia oară luna asta!
Întâi s-a dus Luna, dar ea-i în sat cu dorul. Luna, hazliul labrador, era un fel de soră pentru copil. El nu-i era stăpân, i-era un fel de frate. Pesemne oachesa a picat cu tronc cuiva, da-i-ar Dumnezeu sănătate!
Apoi, s-a dus și Fredi, iar el s-a dus de tot. Chipeșul maidanez apărut pe lume sub ochii noștri și-a găsit rapid culcuș in inima micuțului baiat.
A plâns mult după ei și plânge încă seara la culcare. Visează întruna... c-a visat.
Îi este dor de câinii lui, dar s-alina cu Nea Gogu, perușul albăstrui. Nu-i partener de joacă, așa cum era Luna, nici luptător destoinic, așa cum era Fredi, dar era Gogu lui, ultimul de-a rămas.
Acum s-a dus și Gogu! Cum să-i spun asta lui?!
Mamalor plânge. Plânge-ncet.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu