Demult, acum câteva veacuri, tânjeam după reviste Neckermann. Mă durea sufletul când vedeam pe vreo măsuță de cafea una sau chiar mai multe astfel de reviste, la alții. Erau puse acolo ostentativ, n-am nicio îndoială. În primul rând, mă uitam la partea cu jucării. Apoi… la lenjerie intimă. Doamne, visam cu ochii deschiși!
În Adjud era un vaporean. Unul tinerel, dar urât și gras. Făcea bișniță cu tot felul de chestii: cafea, țigări, băuturi fine, aparate video, tricouri cu imprimeu cauciucat, dresuri, blugi… Am fost cu mama la el acasă să-mi ia și mie ceva. Știind că venim, parcă ascunsese de mine tot ce mi s-ar fi putut adresa. Am pus însă ochii pe o pereche de blugi, frumoși tare, dar cu vreo câteva numere mai mari. Mama mi i-a luat, gândind că mie nu-mi vin, dar că ar putea să-i vină fratelui meu. Ei, ghinion! Pentru Adi erau mici, pentru mine erau mari. Asa credeau ei! Mie îmi erau chiar buni: strânși în talie cu o curea și suflecați discret. În tot cazul, deși eram absolut ridicolă (privindu-mă cu ochii de acum), eram tare mândră de blugii mei și-mi tot căutam de lucru prin oraș, ca să mă vadă cât mai multă lume. Prima mea pereche de blugi adevarați. Revin la revistă… Într-o zi, împreună cu cea mai bună prietenă a mea, ne punem mintea la contribuție. Degeaba, printre neamurile noastre nu exista niciun “trădător” de patrie care să-și fi luat tălpășița din țară și de la care să fi putut face rost de REVISTĂ. Trebuia găsită totuși o soluție. Și am găsit-o.
Nu mai știu cum, am aflat că la CCH exista un depozit cu maculatură superioară. Eu zic că importau această maculatură, altfel eu nu-mi pot imagina ce nebun ar fi aruncat la gunoi astfel de reviste. Ne-am zis să încercăm acolo. Sinceră sa fiu, eu nici acum nu știu cum naiba se ajunge la CCH, dar atunci am ajuns foarte ușor. De la geamul camerei mele, peste blocuri se înălța în zare coșul de evacuare de la combinat. Așa am aflat direcția înspre care trebuia să plecam. Mânate de speranță, trecem liniile ferate, căscăm un timp ochii la vagoanele de marfă ce erau puse în mișcare de niște forțe nevăzute la cocoașă (copiii de cfr-iști știu ce zic), după care ne trezim în fața unui gard din prefabricate de beton. Pesemne că acolo se afla comoara. Mergem de-a lungul gardului și găsim o spărtură. Ne strecurăm și… în fața ochilor ni se întinde un covor și mai multe mormane de REVISTE. Toate din hârtie lucioasă și marea majoritate în limba germană. Ne-am pus pe răscolit, ne-am ales, ne-am pus deoparte. Am strâns un numar impresionant de REVISTE și eram aproape cu ochii în lacrimi de emoție când un răget ne tulbură visarea. Nu mai știu ce animal a scos acel raget, dar când am ridicat ochii, am vazut apropiindu-se in fuga o chestie bipeda ce flutura o bata deasupra capului. Am apucat sa culeg 2 reviste si am luat-o la sănătoasa, dar spiritul meu de aventurieră, m-a facut să-mi imaginez încă o dată că sunt Indiana Jones și când am zărit spărtura prin care ne strecuraserăm înăuntru, am sărit prin ea ca leul prin cercul de foc la circ. Cu saltul meu cred că am impresionat bestia urmăritoare, dar blugii mei au fost de altă părere. Păcat! Una bucată pereche de blugi, prima mea pereche de blugi, s-a împotrivit spărturii și s-a agățatat cu toată forța de o bucățică de fier-beton.
Așa am ajuns eu acasă cu aproape un crac aproape lipsă. Ulterior acestei drame care s-a consumat cu timpul, am înțeles că sacrificiul a meritat cu vârf și îndesat. Deși niciuna dintre cele două reviste pescuite în fugă nu era Neckermann, ci ambele Piff, au reprezentat un moment cu adevărat de cotitură în viața ce urma să-mi vie. Așa l-am cunoscut pe JF. După numai câțiva ani, am reușit să-mi cumpăr jucăriile adorate din Neckermann, cât despre lenjerie, am devenit o adevărată colecționară. Și ca să închei complet cercul povestirii, nu mi-am părăsit blugii aflați la mare nevoie. Am sfâșiat și celălalt crac și i-am purtat așa cu fire de tesătură atârnânde până... nu mai știu când. Cu ei eram îmbrăcată când l-am întâlnit prima oară pe JF. Din toată această aventură m-am ales însă cu o întrebare al cărei răspuns nu l-am găsit încă: la ce folosea CCH-ul acea maculatură superioară, că eu chiar nu-mi dau seama?! Ați folosit hârtie igienică produsă la Adjud?!