... Unii mor. Alții rămân o amintire și foarte puțini mai aleargă prin mintea noastră precum țânțarii seara la bec. Unii se transformă, alții pleacă și pleacă așa, fără să lase un cuvânt, fără un preaviz, se evaporă pur și simplu. Nu primești nimic la schimb și nici măcar nu te anunță că ai crescut. Când pleacă sau mor, când dispar, uneori toți deodată, nu dispar ei, Eroii, ci NOI. Noi murim fără să ne dăm seama pentru că ne plictisim de joacă și nu mai vrem să fim eroi. Poate că obosim; la urma urmelor, e tare greu să fii erou. Acești titani ai copilăriei, acești magnifici actori de fața blocului, dispar de cele mai multe ori iarna. De ce?! Pentru că atunci află ei că Moș Crăciun nu există!


Maria/Mirabela. Un basm muzical, un fel de “Fata moșului si fata babei”. Oache, Scăpărici și Omide, personajele animate ale filmului erau adorabile. Pline de viață, de culoare și de cântec, fiecare întruchipa câte o forță animatoare a vieții: apa, focul și aerul. Când eram micuță, mă jucam cu Alina C. de-a Maria Mirabela. Vă las pe voi să ghiciți cine era Maria și cine era Mirabela.


Cireșarii. Ăștia tot timpul plecau în expediții științifice, cartografiau, umblau toată ziulica pe munți și descopereau nu știu ce castele tainice… Toate astea mi-au creat o aversiune față de copiii din orașele mari. Aveam impresia că aia sunt privilegiați, că ei sunt prea-deștepți, că profesorii lor sunt genii cu suflete de copil. Mă enervează Cireșarii de mor! Am zis!


Cei 2 micuți detectivi și membri ai unei echipe care fac o serie de descoperiri în laboratorul lor de cercetări cosmice, numit "Racheta albă" . Cartea este însa mult mai comica și cu amănunte tehnice și științifice „schilodite” de film.


Superman. Întotdeauna l-am considerat exagerat, băbălău și ușor efeminat, în ciuda corpului său atletic. Îmi plăcea însă la nebunie de tatăl său, Jor-El, cel ce apărea împreună cu mama sa, la începutul filmului. Era vorba despre Marlon Brando. N-aveam gusturi proaste, nu?!


Jackie Chan (Cichicean) Doamne, nu mi se mai vindecau genunchii de scheme à la Jackie Chan; toate tufele de trandafiri din fața fostei Maternități din Adjud pot depune mărturie în acest sens. Aveam un cățel de pluș alb (Cârlionț din Extemporal la Dirigenție, dacă vi-l amintiți) care cădea adesea victimă "furiei" mele. Uita uneori cine-i șeful în casa asta.


Piedone. Zis și Buldozerul, era unul dintre personajele mele preferate. Era mare și puternic, drept, dar comic. Mă distram teribil când îi bătea pe nătărăi și ticăloși. Comisarul fără armă a făcut deliciul generației mele.


Robinson Crusoe. Biet naufragiat pe o insulă nelocuită din Pacific. Isprăvi pline de farmec, dar aducătoare de paranoia în mintea mea. El m-a făcut să țin un jurnal zilnic că “cine știe ce naiba se întamplă”. Știați că pe acea insula crește cel mai rar copac din lume, Dendroseris neriifolia, specie din care se mai păstrează un singur exemplar?!


Arabela. Arabela asta, nu era nici prea frumoasă și nici prea isteață, dar a avut noroc. A avut norocul să dețină un inel magic, la care am visat toată viața mea și încă mai visez. Era un inel cu care puteai călători în timp și spațiu în doar o clipită. Un soi de Engage a lui Jean-Luc Picard, de modă veche, deh, princiar, dar la fel de eficient. Mi-aș dori, doar dacă s-ar putea și nu deranjez, și o valiză zburătoare și o mantie misterioasă și un glob de cristal atoateștiutor.


Rahan, ultimul supraviețuitor al tribului său de prin neolitic, mă fascina pentru că-l găseam foarte frumos și curat, mai ales. Știu că mă întrebam cu ce naiba și-o spăla ăsta pletele de le are așa strălucitoare. Și-mi mai aduc aminte că era foarte musculos și că avea un colț de fiară la gât.


Pistruiatul. Pistruiatul, un puști plăpând și dezinvolt, plin de curaj. Ăsta chiar mi-a marcat copilăria de vreme ce 25 de ani mai târziu, revăzând serialul, îmi aduceam încă aminte replici complete. Știu că mi se cășunase la un moment dat pe câinele bunicii mele, pe care intamplator îl chema Calu și încercam să-l dresez să sară gardurile la comanda mea. Trebuie să mă credeți pe cuvânt, dar chiar am reușit o dată să-l conving. O dată. Personajul care a inspirat scenariul a fost eroul unor benzi desenate din revista "Cutezătorii".


Voi ce eroi aveați în copilărie?