Nascut in 1833 la Stockholm in sanul unei familii in care stiinta si cunoasterea se aflau la mare pret, Alfred Nobel a mostenit apetitul pentru cercetare si stiinte, dar a cochetat si cu literatura. Tatal sau s-a confruntat adesea cu problema aruncarii in aer a blocurilor de piatra pentru a putea construi poduri si cladiri, dar o nefasta perioada ii aduce falmentul si un auto-impus exil. In 1842, intreaga familie se muta pentru o perioada la St. Petersburg, in Rusia, unde se repune pe picioare. Timp de cativa ani, Afred avea sa viziteze multe tari ale batranului continent, dar ajunge si in Statele Unite ale Americii, avand sansa sa lucreze in laboratoarele celor mai renumiti chimisti ai vremii.

Fire deosebit de inteligenta si pragmatica, tanarul suedez intuieste valoarea si importanta explozibililor in diversele domenii de activitate ale proaspat instalatei Epoci Industriale. Se apuca, deci, de cercetari asupra explozibililor, in paralel cu comercializarea nitroglicerinei, cel mai puternic explozibil al vremii, descoperit in anul 1847 de catre Ascanio Sobrero. Periculoasa si din cale-afara de instabila, porneste de la nitroglicerina si descopera substanta ce va deveni cel mai bine vandut explozibil al tuturor timpurilor, dinamita.

Alaturi de dinamita, alte 355 de brevete si inventii, i-au adus un succes care depasea orice estimare, unul dintre apropiatii sai prieteni, Victor Hugo, numindu-l “cel mai bogat vagabond al Europei”, avand peste 90 de laboratoare in mai mult de 20 de tari din intreaga lume.

Decernarea premiilor Nobel a fost, scrie presa vremii, o modalitate prin care faimosul pacifist convins, inventator al dinamitei, a incercat sa ceara iertare umanatii pentru ca realizase un produs care va aduce moartea a milioane de oameni.

Testamentul savantului suedez, redactat la Paris, in 1895, prevede ca premiile să fie impartite astfel: „o parte celui care a făcut descoperirea sau inventia cea mai importantă in domeniul fizicii, alta celui care a facut descoperirea sau a inregistrat progresul cel mai remarcabil in chimie, alta celui care a facut descoperirea cea mai importantă in domeniul fiziologiei sau medicinei, alta celui care a produs in domeniul literar lucrarea cea mai remarcabila de o tendinta idealista si o alta parte celui care a actionat cel mai bine sau mai vizibil pentru fraternitatea popoarelor, abolirea sau reducerea numarului armelor permanente, ca si pentru organizarea si difuzarea congreselor de pace”.

Aproape toată averea (32,5 milioane de coroane suedeze) urma să fie donata „sub formă de premii celor care, in anul precedent, au adus cele mai mari servicii umanitătii”, indiferent de nationalitate si de distinctiile anterioare.

In fiecare an, la 10 decembrie (ziua mortii lui Nobel) au loc la Stockholm si la Oslo festivitatile de decernare a premiilor. Suma de bani primită de un laureat a fost la inceput in valoare de 40.000 dolari SUA, iar apoi a crescut, ajungand la aproximativ 1.400.000 dolari SUA, in prezent.

La festivitatea de la Stockholm participa regele Suediei si familia regală, membrii  guvernului suedez, ai parlamentului, membrii corpului diplomatic, reprezentanti ai societătilor stiintifice, laureati ai premiului Nobel.

La Oslo, Premiul Nobel pentru Pace este inmanat de chairman-ul Comitetului Norvegian Nobel in prezenta regelui Norvegiei.

Fiecare laureat primeste diploma, un document ce indică suma primita si medalia de aur Nobel. Pe o fată a medaliei se afla efigia lui Alfred Nobel, insotita de anul nasterii si cel al mortii sale. Pe fiecare medalie este gravat numele laureatului.

Pana in anul 1980, medaliile cantareau aproximativ 200 grame, aveau un diametru de 66 mm si erau confectionate din aur de 23 carate. In prezent, sunt făcute din aur de 18 carate si placate cu aur de 24 carate.

Premiile au fost acordate pentru prima dată in anul 1901, iar in anul 1969 Banca Centrală Suedeză a instituit un premiu pentru economie in onoarea lui Nobel.

Este important de retinut ca premiile sunt decernate pentru o descoperire, nu pentru o cariera prolifica in acel domeniu.

Pentru a fi admis in concursul de acordare a premiului Nobel, un candidat trebuie să fie propus de o persoana desemnata in acest scop. Cei care pot face propuneri sunt fosti laureati ai vestitului premiului, profesori renumiti ai unor universitati prestigioase care fac parte din Comitetul Nobel, membri ai parlamentelor internationale. Oricine se autopropune este automat descalificat.

In fiecare an, in cursul lunii septembrie, comitetele Nobel adresează persoanelor alese pentru a desemna candidati, invitatia de a prezenta inainte de 1 februarie a anului următor, propunerile lor.

In luna martie au loc discutii in cadrul Comitetului Nobel pe baza nominalizărilor primite. In iunie-septembrie se scriu rapoartele si se iau deciziile finale. In luna octombrie se aleg laureatii, iar in decembrie are loc ceremonia de decernare a premiilor Nobel.

Deciziile referitoare la atribuirea premiilor sunt fara apel. Daca au existat divergente de opinii la dezbatere, Statutul Fundatiei Nobel interzice ca acestea să fie inserate in procesele verbale sau sa fie cunoscute in vreun mod. Actele, rapoartele si propunerile comitetelor Nobel privitoare la atribuirea premiilor nu vor putea fi publicate sau cunoscute in vreun mod.

Am tras cu ochiul pe http://en.wikipedia.org/wiki/Nobel_Prize si inca pe undeva, dar nu mai stiu pe unde.