Gingis Han (1162-1227), cel mai cunoscut mongol din toate timpurile,"Napoleonul stepelor", este cel care a pus bazele unui imperiu ce s-a extins, după moartea sa, din Coreea până în Polonia. O forță militară incredibilă care a legat Europa de Asia mai bine de un secol și jumatate. Nu în ultimul rând, o mașinărie de luptă vijelioasă și brutală, care iși marca victoriile prin genocid.

La nașterea sa, ursitoarele i-au prezis că va fi stăpânul lumii și că de mâna sa vor pieri popoare întregi, că numele său va dăinui peste veacuri. Mama sa l-a scufundat în lapte de iepe, lapte fermecat de vrăjitorii mongoli, pentru ca nici o armă să nu-l rănească pe marele luptator. La fel cum i-a fost viața, misterioasă a fost și moartea sa. Legenda spune că ultima dorință a lui Gingis a fost să fie înmormântat într-un loc secret. Toți cei care au participat la înhumare au fost uciși de moștenitorul său, pentru ca secretul să fie bine păstrat, singurul supraviețuitor al masacrului fiind nepotul său, temutul Timur Lenk, cel care a îngenunchiat Europa și care l-a invins pe Baiazid Fulgerul, acesta din urmă murind în captivitate.

„Așa cum nu există decât un singur zeu invizibil în Cer, tot așa nu se află decât un singur stăpân pe Pământ, adică eu, Gingis Han. Datoria mongolilor este să vină când îi chem, să dea fuga atunci când le-o poruncesc, să omoare pe cine vreau eu...“ , așa grăit-a Temujin (numele său inițial), născut la Dunlunboldag, în Mongolia. După o copilărie și o adolescență călite în hărțuielile crude dintre triburi, tânărul cu vocație de lider poartă mai multe bătălii cu tătarii, cu turcii naimani și cu ceilalți rivali mongoli, edifică un sistem de alianțe înțelepte și izbutește să devină conducător al clanurilor mongole în 1206, data la care istoricii consemnează nașterea Imperiului Mongol. Temujin devine Gingis (în mongolă - tengis și in turcă - deniz înseamnă mare, ocean), adică Hanul Universal, sau, literal, Oceanic. În 1211 cucerește China de Nord, după doar doi ani trece de Marele Zid, iar în 1215 zdrobește capitala Yanjing (viitorul Pekin). În 1218, imperiul său își întinde fruntariile la vest până la Balqash Kol, lac situat În centrul Kazahstanului de azi, și se învecinează cu statul musulman Khwarizm, al cărui teritoriu se întindea de la Marea Caspică până la Golful Persic. În 1227 Gingis realizează campania sa finală prin care supune aproape în întregime teritoriul chinez.

Gingis cel Iubăreț

Chinezii au republicat codul de legi al faimosului conducător mongol. Se crede că acesta a fost primul cod de legi din istorie care a interzis homosexualitatea. Prin articolul 48 al codului, care este considerat prima Constituție din lume, Gingis Han interzicea homosexualitatea, spunând: "Bărbații care comit sodomie trebuie omorâți". Experții cred că măsurile deosebit de aspre împotriva homosexualilor se datorau faptului că genialul conducător voia ca populația mongolă, care era de circa 1,5 milioane, să sporească, având în vedere că rivalii săi, din Dinastia Song (960-1279), ajungeau la 100 de milioane.

Dacă n-ați prea urmărit revistele de popularizare a științei în ultima vreme, e bine să știți că genetica e chestia tare la modă, iar psihanaliza e “passé”. Acuma totul e pe bază de recoltat puțină salivă de sub limbă, dat la analize și văzut de unde ne tragem, de ce avem mentalitate de turmă și de ce ne înfigem inele în nas in scop decorativ. Ultimul răcnet este să te înscrii în proiectul Genographics  (www.nationalgeographic.com/genographic), lansat de un cercetător american cu talent de marketing, ca să vezi în ce perioadă au plecat strămoșii tăi din Africa, pe unde au bântuit între timp și cam ce prostii făceau ei la începutul mileniului trecut.

De exemplu, s-a stabilit deja că Gingis Han nu doar a cucerit uriașul său imperiu, dar l-a și populat: 8% din barbații de azi de pe acest vast teritoriu (adică 0,5% din populația masculină a planetei) poartă cromozomul Y al marelui han.

Gingis cel Verde

Codul de legi include și o preocupare deosebită pentru mediul înconjurator, potrivit cercetătorilor. Acesta stipulează că persoanele care distrug pășunile, prin excavații neautorizate sau provocarea de incendii, riscă pedeapsa capitală. În același timp, era interzisă spălarea pe maini și înecarea oamenilor în râuri. Reproducerea codului se bazează pe descoperiri ale cercetatorilor care au studiat atât texte mongole, cât și jurnalul de călătorii al lui Marco Polo, al cărui original s-a pierdut în urmă cu mai bine de 600 de ani.

Invazia sângeroasă a mongolilor a durat un secol și jumătate si a ucis 22% din oamenii de pe Terra. De aceea, Ginghis Han a făcut să dispară mai mult carbon din atmosferă decât oricare alt conducător. Moartea atâtor oameni a însemnat că zonele mari cultivate s-au umplut din nou de copaci, care absorb CO2 din atmosferă. Deși metodele sale au fost oribile, ecologiștii cred ca acesta a fost primul caz din istorie când climatul a fost răcit de om.

Gingis cel Ordonat

Armata mongolă era organizată în sistemul decimal, trupele fiind impărțite în unități de zece soldați care se controlau reciproc. Se practica o variantă a decimarii: dacă dezerta un oștean din cei zece, ceilalți nouă oșteni trebuia să moară. Dacă un oștean cădea prizonier și ceilalți nouă nu reușeau să-l elibereze, mureau.

După ce dădeau în primire păr de la fiecare cal, oștenii depuneau jurământul de credință și supunere oarbă, până la moarte, față de han. Din părul de cal se făcea „stindardul negru” (cunoscut și pe românește sub denumirea de tui). Puterea și succesul trupelor mongole se explică prin disciplina severă, prin enorma mobilitate a trupelor, natura robustă a cailor și războinicilor, armele din dotare și prin tactica inteligentă de luptă a comandanților mongoli. Fiecare călăreț avea doi sau trei cai, care îi dădeau posibilitatea schimbării animalului obosit, oștenii oprindu-se pe un traseu numai pentru somn și hrana. Aceasta consta preponderent din carne uscată făcuta pulbere (borts), păstrată în vezică de vită prinsă la șa.

Mongolii erau antrenați de copii pentru a deveni călăreți și arcași excelenți. Vânătoarea era îndeletnicirea de căpătâi ca antrenament în vederea războaielor. Arma principală era arcul compus din două materiale diferite (lemn, tendoane sau metale) care asigurau o elasticitate deosebită. Războinicii posedau mai multe arcuri, foloseau săgeți cu vârfuri metalice care puteau să străpungă zalele cu care era echipat inamicul. Prin folosirea în călărie a scărilor, puteau ținti din goana calului în direcția opusă fugii cu o precizie uimitoare. Tactica folosită frecvent de mongoli era atacul rapid și scurt, urmat de o retragere amăgitoare, menită să atragă inamicul în cursă, ca să fie împresurat.

Gingis Economistul

Economia mongola a fost marcată de originea ei nomadă Acești calaveri duri, făceau din incursiuni, adevarată sursă de imbogățire. Acest mod de viață aociat unei viziuni asupra lumii a lui Gingis Han, a dus la comportamente sângeroase, mult după ce vestitul lor conducător nu a mai fost: mongolii exterminau cu dispreț pe toți orășenii, cruțând doar câțiva țărani utili, din punct de vedere economic. Astfel, populația iraniană a fost redusă la jumătate, iar cea a Ucrainei,de cinci ori. În Manciuria și Coreea a fost nevoie de secole întregi pentru repopularea zonelor. Utopia nomadă a lui Gingis Han a ucis un rus din trei. Imperiul mongol și-a clădit economia pe primul război de exterminare din istorie.

Gingis cel Drept

Deoarece mongolii nu aveau o scriere a lor, Gingis Han a pus ca un copil tătar să fie instruit în scrierea uigură ( un trib turc din Asia Centrala). El a consemnat o serie de legi pe care le-a proclamat, dar dintre care vă spui doar câteva:

*Dacă este necesar să se scrie rebelilor sau sa fie trimiși mesageri la ei, aceștia ( rebelii) să nu fie intimidați de etalarea excesivă a încrederii noastre sau de mărimea armatei noastre, ci trebuie doar să li se spună: dacă vă veți supune, veți găsi pace și înțelegere. Dacă însă continuați să rezistați, atunci noi ce putem face?! Numai Dumnezeu știe ce se va alege din voi. Prin aceasta mongolii își arată încrederea sprijinită pe Dumnezeu; prin aceasta ei au fost și vor fi întotdeauna învingători.

*Cel pur, cel inocent, cel drept, cel învățat și cel înțelept din rândul poporului trebuie să fie respectați și onorați. Cel rau şi cel nedrept trebuie disprețuiți. Deoarece mongolii au remarcat printre creștini sinceritatea și caritatea, ei i-au ținut pe creștini, la începutul guvernarii lor, la mare preț. Dar, ulterior, afecțiunea lor s-a transformat în ură; ei nu mai puteau aproba purtarea creștinilor când mulți dintre ei au trecut la credința musulmană.

*Conducătorii și membrii clasei conducătoare nu trebuie să aibă nume grandioase, așa cum este obiceiul pe la alte popoare, în special la musulmani. Cel care ocupă tronul merita doar un titlu: Han sau Qa’an. Fratele său și celelalte rude vor purta simplu, propriile nume.

*Fiecare trib mongol trebuie să contribuie la întreținerea Hanului din surplusurile anuale și de aceea îi vor da acestuia cai, lapte, lână, berbeci.

*La fiecare 2 mile va fi o stație de poștă cu cai pentru mesagerii în tranzit.

*Hanul nu trebuie să ia nimic din bunurile unui om care moare fără moștenitori. Bunurile acestui om trebuie să treacă asupra persoanei care l-a îngrijit.

Zice lumea, dar ce știu eu de-o fi așa sau altcumva?!